Schitul Iezer, deşi modest ca mărime şi fără o faimă deosebită în şirul monumentelor noastre religioase a cunoscut vremuri de înflorire şi momente de decădere până în pragul dispariţiei strâns legate de istoria românilor. Este considerat ca cel mai izolat centru monahal din nordul Olteniei la poalele Munţilor Cheia, într-o poieniţă înconjurată de păduri seculare. De viaţa acestui schit şi viaţa monahică în acest areal sunt legate numele unor mari domnitori ai Ţării Româneşti: Mircea Ciobanu şi soţia sa Doamna Chiajna, Mircea cel Bătrân, Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Petru cel Tânăr, Pătraşcu cel Bun, Alexandru Mircea Voievod, Mihnea Turcitul, Matei Basarab.
În secolul al XVII-lea lăcaşul decăzuse, iar refacerea lui s-a petrecut între anii 1693-1705, iar ctitorul a fost Antonie Schimonahul, care s-a stabilit la Schitul Iezer şi a locuit în sihăstrie în peştera din apropiere, unde a fost şi îngropat. Locul a devenit un loc de pelerinaj, iar monahul a fost canonizat in 1996. Osemintele nu putut fi scoase decât într-o mică măsură, deoarece în noaptea premergătoare doritei exhumări din 1867 o stânca s-a desprins din tavanul peşterii şi a căzut peste mormânt.
Acum schitul este o obşte de maici. Există şi posibilităţi de cazare.
Căi de acces:
CU MAŞINA : prin satul Cheia, iar de la ultima staţie de autobuz pe un drum forestier practicabil în tot cursul anului, mai puţin în iernile cu căderi abundente de zăpadă
PE JOS : pe lângă grupul central de izvoare, până în fostul sat Tisa, şi apoi fie se coboară în Cheia, fie se alege o potecă de picior(ştiută de localnici)
