Ca monument al arhitecturii populare româneşti, bisericuţa de lemn din Olăneşti prezintă o mare valoare nu doar prin măiestria artistică a meşterilor care au făurit-o, ci şi prin valoarea sa de monument istoric, dată de asocierea ei cu Vasile Nicula Ursu, zis Horea, moţul care a condus la 1784 cea mai mare rascoală a ţăranilor din Transilvania.
În această biserică va fi învăţat Horea primele slove, şi va fi desluşit înţelesul vechilor ceasloave scrise cu litere chirilice; aici s-a rugat el împreună cu ortacii lui, dar, mai ales, aici a ascultat cuvintele revoluţionarului călugăr Sofronie de la Cioara, care a condus mişcarea împotriva "Uniatiei" cu Biserica Romei. După exilul(autoimpus)călugărului Horea a continuat mişcarea revoluţionară împotriva asupritorilor aşa cum spun cărţile de istorie. Undeva într-un colţ tainic al bisericii sunt ascunse cuvintele: "Nicula Urs" şi în fiecare aşchie de lemn înca se simte o parte din sufletul lui şi al românilor mult-încercaţi de peste munţi.
Drumul bisericii spre Olăneşti
Cum sătenii din Albac, hotărâseră construirea unei biserici de piatră la începutul secolului XX, s-a hotărât ca vechea bisericuţă să fie vândută unei alte aşezări fără lăcaş de cult. Aflat în prima călătorie în Munţii Apuseni, marele om politic român Ion I.C. Bratianu, ministru de Interne în Guvernul Dimitrie A. Sturdza, a aflat şi a cumpărat cu banii săi biserica în toamna anului 1907. Meşterul dulgher Nicolae din Sohodol şi ajutoarele sale au demontat lăcaşul (însemnele de pe bârne pot fi văzute şi astăzi), l-au trasportat ca "lemne de foc"(în actele stăpânirii austro-ungare) pe sănii până la gara Turda şi apoi în vagoane de marfă speciale până în ceea ce era atunci România. Biserica a fost reconstruită pe temelie nouă la Florica, pe moşia părintească a Brătienilor, ca un simbol viu al neatârnării şi al speranţei reîntregirii ţării. După plecarea sa din Munţii Apuseni, Ion I.C. Brătianu spunea:"...Desenul lui Coaches şi Biserica lui Horea sunt amintiri scumpe ale primei mele călătorii in Munţii Apuseni." .
În 1908, poposind la Florica, Octavian Goga este profund impresionat de bisericuţă, de simbolul pe care îl reprezenta, scrie o tulburătoare poezie, al cărei text străjuie intrarea în biserică.
Staţiunea Băile Olăneşti nu a avut mulţi ani un lăcaş de cult pentru turişti şi localnici. În ciuda încercărilor de ridicare a unei biserici în Livadia (staţiunea de astăzi), evenimente nefaste au împiedicat materializarea planurilor lui Alexandru Rujinski sau ale unor locuitori sprijiniţi de maresalul Ion Antonescu.
În anul 1954, Patriarhul Justinian Marina a cercetat bisericuţa uitată în dărăpănare la Florica şi a hotărât mutarea ei la Olăneşti, unde a fost reconstruită urmând vechile însemnări şi a fost împodobită cu pictură nouă şi Sfinte Odoare pe cheltuiala Patriarhiei Romane. În duminica din 12 octombrie 1958, biserica a fost sfinţită.
În această zi deosebită se împlineau 10 ai de la reîntregirea Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania lui Horea.
